Evanghelizare, dimineața
Predică, Luca 15:11-24, Ce rost am eu în lumea aceasta, mesaj transmis prin Petre Miu Descarcă MP3
...
Ce rost am eu în lumea aceasta? Sunt doar un produs al întâmplării? Sunt doar un mănunchi de nervi?
Dacă știi de unde vii și unde mergi ai o anumită atitudine de viață. Și cu totul altfel când crezi că totul este fără rost.
S-a întâmplat așa în timpul celui de-al doilea război mondial când a căzut o bombă și omul și-a pierdut memoria, și-a pierdut identitatea. La fel și omul și nu-și mai cunoaște destinul.
Domnul Isus ne spune: tu ești din neam cu Dumnezeu! Orice om este plecat de la Dumnezeu din casa părintească și orice om se îndreaptă spre Dumnezeu.
Tânărul este nemulțumit pentru că vroia independența.
De la vârsta de 14-15 ani fiecare dintre noi am auzit în interiorul nostru șoapte ca acestea. Adică liber să înjuri, liber să faci scandal, liber să curvești. Independent! Câți independenți or mai fi între noi?
Dar nu uitați că această independență de Dumnezeu este o dependență de diavolul.
Ce dureroasă despărțire și inima i se sfâșie văzându-și fiul plecând. Ce este în inima copilului? Dar ce este în inima Tatălui ceresc?
Fug de Dumnezeu și se duc! Aleargă la păcat! Plaga zilelor noastre este singurătatea, nu suportă liniștea, singurătatea, aleargă bieții oameni în timp ce oamenii aleargă departe de casa pământească. De ce să fugiți? Credeți că o să aveți o viață nefericită? Au oare vreun preț cuvintele oamenilor neștiutori?
Viața care are ca centru păcatul are o viață ratată! Sufletul pe care Dumnezeu l-a creat să fie pur se degradează.
Tânărul fiu își risipește încet încet toată averea primită de ls tatăl. Trupul dumneavoastră așa de minunat este partea de avere ce vi s-a dat. Ce dar mare este inteligența! Cum ar putea citi oamenilor din Biblie! Ce dar mare dunt mâinile, să dea cu ele și celor lipsiți! Picioarele, limba, ochii. Cum se cheltuiește fără rost averea minunată primită de la Tatăl ceresc.
Dar numai având bani se îndreaptă spre cei pe care i-a hrănit el. Plecarea de acasă din belșugul tatălui se sfârșește lamentabil la porci. Când tânărul ajunge la porci tocmai atunci vine foametea. Dumnezeu conduce împrejurările din viața unui om ca să-l determine să ia deciziile potrivite.
Atâtea necazuri câte sunt necesare ca să-ți schimbe viața. Câinele furios când îl lovești cu bățul are ce are cu bățul decât cu omul care lovește, tot așa și omul care vede numai nuiaua. Expresia cea mai vie din partea lui Dumnezeu ca omul să se întoarcă la El.
În timp ce căuta să mănânce resturile de la porci tânărul își vine în fire. N-a așteptat să se îndrepte să ia o haină mai bună ci a plecat așa, tânărul a început să gândească. Acum înțelegeți că e nebunie să trăiți fără Dumnezeu! Aceasta este pocăința. Păcatul este lucrul cel mai cumplit. Să-ți pară rău că l-ai supărat pe Dumnezeu.
Ce trist trebuie să fi fost drumul tânărului spre casă. De câte ori nu va fi fost respins când cerea o bucată uscată de pâine! Cu cât se apropia de casă se va întreba: cum se va purta tatăl cu mine. Neliniști, temeri cum de fapt este și în inima omului chemat la pocăință.
Neîncetat gândul tatălui era la fiul lui: "N-o veni cumva astăzi?!". Drumețul zdrențăros are ceva din fiul meu. El să-l sărute pe fiul său murdar. "L-a sărutat mult", ce dragoste la tatăl acesta. Pentru cine a zugrăvit Domnul Isus această scenă mișcătoare?
V-ați temut că dacă o să vă întoarceți o să fiți primit rău? Dar nu este așa, acum vedeți că Tatăl ceresc vă iubește la fel.
Și era cu adevărat sărbătoare: pentru tatăl care i s-a împlinit dorința; pentru slugi; pentru fiul care primește haina Domnului Isus Hristos.
În casa Tatălui este mare bucurie: iertare, izbăvire, înfiere.
Aveți și dumneavoastră această bucurie? Veniți acasă cât ușa este deschisă!
...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu