10, Duminică - ev, 2

Evanghelizare, dimineața
Predică, Fapte 17:1-9, mesaj transmis prin Petrică Bunescu Descarcă MP3

...
Pavel și Sila care au înțeles că trebuie să aducă vestea bună a Domnului Isus Hristos și celor din jur.
Pavel căuta întâi de toate pe Iudei ca să le vestească Evanghelia. Așa a rânduit Dumnezeu să aibă o națiune prin care să se slăvească pe pământ. Și aceasta pentru că pe pământ erau multe națiuni politeiste, care aveau idoli care nu ajutau la nimic.
Iudeii trebuiau să vestească lumii despre ritualul de jertfe pe care l-a lăsat Dumnezeu pentru păcat, și care să arate spre jertfa Domnului Isus Hristos.
Acolo unde erau 20 de evrei, se făcea o sinagogă. Cât de mult i-a iubit Dumnezeu pe evrei pentru ca mai întâi să le vestească lor Evanghelia. La evrei, scripturile sacre erau la loc de cinste. Astfel Pavel vorbea din scripturi despre Domnul Isus. Așa a făcut și Domnul Isus când a întâlnit doi ucenici pe drumul spre Emaus: ucenicii vorbeau de o mare tragedie, dar Domnul Isus va începe să le vorbească despre locurile sacre din Scripturi care vorbesc despre Mesia.
Psalmi 22:1 Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit și pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuți și fără s-asculți plângerile mele? 22:2 Strig ziua, Dumnezeule, și nu-mi răspunzi: strig și noaptea, și tot n-am odihnă. 22:3 Totuși Tu ești Cel Sfânt și Tu locuiești în mijlocul laudelor lui Israel.
Psalmi 22:12 O mulțime de tauri sunt împrejurul meu, niște tauri din Basan mă înconjoară. 22:13 Își deschid gura împotriva mea ca un leu care sfâșie și răcnește. 22:14 Am ajuns ca apa care se scurge, și toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara și se topește înăuntrul meu.
Psalmi 22:20 Scapă-mi sufletul de sabie și viața din ghearele câinilor! 22:21 Scapă-mă din gura leului și scoate-mă din coarnele bivolului! 22:22 Voi vesti Numele Tău fraților mei și Te voi lăuda în mijlocul adunării.
Probabil apostolul Pavel va fi luat acest psalm și va spune că aceste cuvinte s-au împlinit întocmai în viața Domnului Isus Hristos.
Isaia 53:5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți. 53:6 Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. 53:7 Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. 53:8 El a fost luat prin apăsare și judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese șters de pe pământul celor vii și lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? 53:9 Groapa Lui a fost pusă între cei răi, și mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârșise nicio nelegiuire și nu se găsise niciun vicleșug în gura Lui. 53:10 Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință… Dar, după ce Își va da viața ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânță de urmași, va trăi multe zile, și lucrarea Domnului va propăși în mâinile Lui.
Această lucrare mesianică vădită în viața Domnului Isus Hristos. Va vedea rodul sufletului Său și Se va înviora. Asta înseamnă că Domnul Isus Hristos este un Mântuitor viu.
Rezultatul acestei propovăduiri de 3 săptămâni în care aud și grecii, este că o parte dintre evrei cred și o parte dintre greci cred.
A crede înseamnă pe deoparte a fi deacord, ca să dai dreptate; iar pe de altă parte că acele păcate ispășite pe cruce sunt păcatele tale. Din acest număr care este favorabil Evangheliei vor fi câțiva în care se va produce mântuirea și sunt numiți frați.
Iudeii aceștia, mai ales cei care n-au crezut, nu s-au mulțumit cu a spune că nu sunt de acord, ci necredința a dus la răzvrătire, și au stârnit cetatea și au format o masă critică de agitatori. Diavolului nu-i place Evanghelia. Vestirea Evangheliei este o luptă între puterea lui Dumnezeu si puterea celui rău. Unii cu o vechime de doar trei săptămâni, au înțeles că pentru credință trebuie să suferi.
Evanghelia nu ne aduce un drum lin. Evanghelia ne aduce pe Domnul Isus și asocierea cu suferințele Lui.
Cert este că în Tesalonic se constituie o adunare.
În fața Evangheliei să nu rămânem în cumpănă sau să fim indeciși, pentru că cu siguranță vom ajunge la necredință.
Credința înseamnă în esență că ești păcătos, că Domnul Isus s-a jertfit pentru păcatele tale și că trebuie să te pocăiești de păcate.
...